(Articol publicat in Revista Formula AS nr. 1263 (16) / 20-27 aprilie 2017)
Tinereţe fără bătrâneţe, cu multiple feţe
Cine nu aspiră la o viaţă lungă, cu sănătate deplină, fără boli şi neputinţe? Cercetătorii caută de secole să găsească remediul care să satisfacă acest deziderat, dar, de cele mai multe ori, descoperirile lor nu sunt încununate de succes. În zilele noastre au luat amploare diferite curente de medicină anti-aging, care ne învaţă, cu argumente ştiinţifice, ce trebuie să facem pentru dobândirea longevităţii şi sănătăţii. Renumitul gerontolog rus, Zahor Medvedov, menţiona în lucrările sale că există peste 350 de teorii privitoare la îmbătrânire. Specialiştii în domeniu n-au ajuns niciodată la un consens şi părerile lor au fost deseori marcate de un antagonism derutant pentru omul de rând. Viaţă este mult mai complexă decât ştiinţă. Toţi îmbătrânim, dar cu viteze şi consecinţe diferite. Fiecare fiinţă umană este o entitate unică, care nu se supune cu exactitate legităţilor generale, formulate de iniţiaţi. E bine, totuşi, să fim atenţi la experianta pozitivă a semenilor noştri, să încercăm şi să învăţăm ce ni se potriveşte şi ce nu. Părerea mea este că nu trebuie să căutăm lucruri sofisticate, concepute de cele mai evoluate tehnologii străine, ci trebuie să ne uităm în jurul nostru şi să valorificăm potenţialul naturii curate, în care Creatorul a pus daruri nepreţuite pentru noi.
Secretul longevităţii şi sănătăţii, dezvăluit de Emma Morano, la vârstă de 117 ani
În luna noiembrie 2016, italianca Emma Morano a împlinit venerabila vârstă de 117 ani. Cu această ocazie, a fost devoalat şi secretul sănătăţii şi longevităţi ei: Emma Morano mănâncă zilnic, în fiecare dimineaţă, câte două ouă crude. În ultimii 90 de ani de viaţă, a consumat zeci de mii de ouă crude, cu efecte deosebit de favorabile asupra sănătăţii sale. Medicul care o îngrijeşte de peste 20 de ani a mărturisit că dacă toţi pacienţii lui ar fi avut sănătatea Emmei Morano, nu s-ar mai fi ocupat decât de relaxare şi de cititul ziarelor. Ce simplu şi minunat pare totul! Ştirea venea ca o confirmare optimistă a preocupărilor mele de ani de zile, privind calităţile excepţionale ale oului crud. Sosise momentul să împărtăşesc şi altora virtuţile acestui aliment-medicamet.
Oul crud este sănătos, dar inapetisant şi cu riscuri
M-am grăbit, aşadar, să comunic ştirea citită în presă rudelor şi persoanelor pe care le consiliez în nutriţie. Mi-am imaginat că după povestea mea se vor năpusti de îndată asupara ouălor crude din frigider. Nu s-a întâmplat deloc aşa! Propunerea mea a fost întâmpinată cu grimase şi scuturături de lehamite la gândul ingestiei oului crud. În plus, m-am lovit şi de argumentaţia că medicii nu recomandă consumul de ouă crude din cauza riscului de infestare cu bacterii nocive, mai ales cu temuta Salmonella. Pe de altă parte, studiile menţionează că în proteinele din oul crud există antitripsină şi avidină, care blochează asimilarea biotinei. Aşa e, n-ai ce te pune cu ştiinţă medicală! Dar oare de ce Emma Morano nu s-a îmbolnăvit din cauza consumului de ouă crude? Probabil că igienă alimentară işi spune şi ea cuvântul.
Voi încheia acest domeniu controversat, amintind şi de mitul conform căruia dacă mâncăm frecvent ouă ( e vorba, totuşi, de ouă fierte sau prăjite), ne creşte exponenţial colesterolul. Din fericire, acest mit a fost demolat în 1997, când revistele de nutriţie americane au publicat rezultatul unor studii ştiinţifice, aplicate pe voluntarii care au consumat câte două ouă pe zi, timp de două săptămâni. Creşterea colesterolului în sânge la protagoniştii experimentului a fost de max. 3%, ceea ce nu este semnificativ, în opinia oamenilor de ştiinţă.
Oul fiert sau prăjit îşi pierde vitaminele şi enzimele
Poate aş fi avut mai mult succes cu ouăle fierte, dar această opţiune se loveşte grav de faptul că doar oul crud conţine vitaminele, mineralele şi enzimele care stimulează sănătatea şi longevitatea. Oul crud este o structura vie, cu molecule levogire şi o compoziţie a substanţelor nutritive apropiată de cea a ţesutului uman. Conţinutul oului crud furnizează embrionului de pasăre toate elementele nutritive necesare. Denaturarea termică a oului prin fierbere sau prăjire conduce la distrugerea vitaminelor şi enzimelor, la modificarea nesănătoasă a proteinelor şi la apariţia unor substanţe de sinteză, greu digerabile şi cu potenţial toxic.
Cercetătorii americani, H. Oldfield şi R. Coghill, au efectuat un experiment controlat, cu ouă crude şi ouă fierte, pe două loturi de cobai. S-a administrat lotului 1 de cobai ouă crude, cu vitamine şi minerale, iar lotului 2 ouă fierte, cu aceleaşi vitamine şi minerale. După opt saptămâni, s-a examinat minuţios starea de sănătate a celor două loturi de cobai şi s-au tras următoarele concluzii:
- Cobaii din lotul 1, hrăniţi cu ouă crude s-au dezvoltat armonios şi au înregistrat o stare bună de sănătate;
- Cobaii din lotul 2, hrăniţi cu ouă fierte, au scăzut în greutate şi li s-a degradat în mod evident starea de sănătate.
Există un detaliu important la care trebuie să fim atenţi atunci când se analizează compoziţia oului: de cele mai multe ori, tabelele care evidenţiază conţinutul de vitamine, minerale şi enzime din ou se referă la oul crud, fără a specifică însă acest lucru.
Beneficiile oului crud pentru sănătate şi viaţă lungă
- Reprezintă o sursă nutritivă extrem de valoroasă, cu toţi aminoacizii esenţiali în proporţii echilibrate, ideale, cu o mare abundenţă de vitamine ( A, B2, B7, B8, B12, folati, D, E, K,), minerale valoroase (seleniu, zinc, mangan, cupru, cobalt, fier, fosfor, sulf), enzime, acizi graşi şi grăsimi emulsionate, uşor digerabile, colagen, colină, lecitină, zeaxantină şi luteină. Toate aceste substanţe nutritive exercită o acţiune antioxidantă, de reglare hormonală, imunostimulatoare, antiinflamatoare, protectoare şi regeneratoare;
- Oul crud întinereşte organismul prin aportul de substanţe care relansează activitatea glandelor endocrine, având o predilecţie pentru suprarenale şi gonade. Printr-o acţiune complexă şi cumulativă, sunt stopate procesele degenerative la nivelul sistemului nervos central, procesele de distrucţie la nivelul articulaţiilor şi pielii, degenerescenţă maculară şi cataracta;
- Protejaza organismul de boală canceroasă, de infarctul miocardic, de anemie feriprivă şi avitaminoze B, de oboseală cronică;
- Este bun pentru tratarea obezităţii, deoarece este săţios, are un indice glicemic scăzut şi este echilibrat din punct de vedere nutritional.
Trebuie însă precizat că aceste calităţi sunt evidente doar pentru ouăle crude, provenite de la găini crescute cu hrană naturală, în condiţii ecologice, fără prezenţa antibioticile, hormonilor de creştere şi de stimulare, fără substanţe chimice de sinteză.
Soluţia optimă: amestecul oului crud cu pulberea de merişoare de munte
M-am frământat multă vreme şi am făcut nenumărate experimente pentru a face ingerabil oul crud, astfel încât să nu producă repulsie şi greaţă, pe de-o parte, iar pe de altă parte să fie eliminate riscurile de îmbolnăvire. În final, am ajuns la o combinaţie optimă, pe care o folosesc deja multe persoane, în fiecare dimineaţă, în speranţa că vor bucura de longevitate şi de o sănătate perfectă. Este vorba de un ou crud amestecat cu două linguri de merişoare de munte, sub formă de pulbere mineralizată. Am ales merişoarele de munte pentru amestec cu oul crud din trei considerente principale:
- Merişoarele exercită un efect antibacterian pronunţat şi sigur, impedicand bacteriile patogene să se prindă de ţesuturile organismului uman. Astfel, combinaţia merişoarelor cu oul crud, poate bloca activitatea patogenă a eventualele bacterii din oul crud;
- Sunt fructele de pădure, din flora sălbatică a României, recunoscute pentru acţiunea lor de întinerire şi de protecţie a organismului uman. Combinaţia merişoarelor cu oul crud generează un efect sinergic multiplu, cu rol în asigurarea unui nivel ridicat de sănătate: acoperirea carenţelor de vitamine, minerale şi enzime, dobândirea unei imunităţi ridicate, regenerarea ţesuturilor distruse, stoparea evoluţiei sau vindecarea bolilor generate de înaintarea în vârstă;
- Conferă amestecului un gust plăcut dulce-acrişor, reconfortant, o textura păstoasă şi un aspect agreabil.
Nu trebuie să confundăm merişoarele de munte (Vaccinium vitis –idea), care provin din flora sălbatică a munţilor noştri, cu merişoarele americane (Vaccinium marcrocarpon), care provin din culturi imense, practicate în special în SUA şi Canada. Merişoarele americane, mai mari decât merişoarele de munte, abundă pe piaţă românească, fiind apreciate pentru că sunt mai dulci şi au un preţ mai mic decât merişoarele de munte. Din păcate, pe parcursul procesului tehnologic de preparare, merişoarele americane sunt imersate într-un sirop de zahăr, iar apoi uscate la temperaturi mai mari de 40oC, prilej cu care îşi pierd vitaminele şi enzimele din compoziţia lor. Deşi ambele tipuri de fructe poartă numele de merişoare, diferenţa de calitate este marcantă, desigur, în favoarea merişoarelor de munte.
Uimitoarea acţiune sanogenă şi de întinerire a merişoarelor de munte
- În merişoarele de munte se găsesc cantităţi importante de vitamine : C, B1, B2, B3, provitamină A, minerale: potasiu, calciu, magneziu, sulf, siliciu şi mangan, fitonutrienti: antocianozide, flavonoide (quercitina şi resveratrol), taninuri, alcool alifatic, aldehide, acizi organici ( benzoic, siringic, ursolic, pomolic, cumaric, sinapic, cafeic, ferulic, elagic) şi polifenoliglicozide;
- Cea mai cunoscută calitate a merişoarelor este combaterea eficientă a infecţiilor urinare. Studii recente arată însă că merişoarele au un spectru mult mai larg de acţiune, fiind un redutabil duşman pentru toate bacteriile patogene din sistemele respirator, digestiv, şi uro-genital. În prezenţa substanţelor active din merişoare, bacteriile patogene nu mai reuşesc să adere la pereţii ţesuturilor din organism;
- Merişoarele de munte sunt recunoscute pentru menţinerea tinereţii feminine. Ele acţionează la nivelul sistemului hormonal feminin prin aportul de estradiol natural, care asigură o reglare corectă a ciclului menstrual. Doctorul Pol Henry, fondatorul gemoterapiei, recomandă merişoarele pentru curăţarea deşeurilor depuse pe ţesuturile aparatului uro-genital. Studiile medicale din ultimii ani confirmă faptul că merişoarele de munte sunt eficiente în tratarea fibroamelor şi chisturilor ovariene. În cazul tulburărilor de menopauză şi postmenopauză, intervine quercitina din merişoare, care este un fitohormon cu însuşirea de a acţiona la fel că estrogenul din organismul feminin, dar fără efecte secundare. Sunt astfel înlăturate simptomele specifice menopauzei (bufeuri, tulburări nervoase, transpiraţii nocturne), precum şi demineralizarea sistemului osos;
- Prostatita se tratează eficient cu merişoare. Un studiu publicat în anul 1998 în The New England Journal of Medicine demonstrează că merişoarele impiedică cilii bacteriilor patogene să se fixeze pe pereţii tractului urinar. Astfel, în cazul ingestiei de merişoare, temuta bacterie E-coli nu are nicio şansă să infecteze uretra şi prostata. Cercetări mai noi au scos în evidenţă faptul că merişoarele ameliorează în mod semnificativ starea generală a prostatei, având la acest nivel şi o activitate anticanceroasă remarcabilă;
- Bolile grave, precum cancerul şi leucemia sunt drastic incomodate de prezenţa merişoarelor de munte. Merişoarele conţin o substanţă fitochimica care dezactivează enzima ornitin decarboxilază (ODC). Această enzimă este folosită de celulele precanceroase pentru a asambla proteinele pe care se multiplică şi se răspândeşte cancerul în ţesuturile epiteliale din sân, cervix, esofag, uter şi ovarele. Legat de acest aspect, epidemiologii au recunoscut că ratele de cancer de sân sunt mai mici în ţările în care sunt consumate în mod regulat merişoare de munte. Cercetătorii americani au constatat că substanţele active din merişoarele de munte pot induce apoptoza (moartea) celulelor canceroase aferente leucemiei la om;
- În ceea ce priveşte diabetul de tip 2, cercetătorii de la Universitatea Lund din Suedia au demonstrat că merişoarele, adăugate în dieta zilnică diminuează glicemia, stabilizează insulina şi contribuie la slăbit;.
- Gingivitele şi stomatitele sunt inhibate de acţiunea antiinflamatoare şi cicatrizantă a merişoarelor de munte la nivelul mucoasei bucale. Principiile active din merişoare distrug microbii cantonaţi în placa bacteriană şi previn astfel instalarea bolii parodontale;
- Antocianozidele din merişoare participă intens la întârzierea procesului de îmbătrânire celulară şi la reînnoirea sănătoasă a ţesuturilor, prin efectul lor puternic antioxidant. Funcţia detoxifiantă şi regeneratoare a merişoarelor are efecte pozitive asupra tenului, care devine mai curat şi mai sănătos.
Modul de preparare şi administrare
Pentru prepararea unei porţii de amestec ou crud cu merişoare, avem nevoie de:
- un ou crud (cca 65 g), proaspăt, provenit de la găini crescute în sistem ecologic;
- 2 linguri pline (cca 30 g) de merişoare de munte sub formă de pulbere mineralizată.
Se sparge oul crud şi se pune într-un bol mic sau într-o cană de 200 ml, după care se adaugă cele două linguri de pulbere mineralizată de merişoare. Se amestecă bine cu o linguriţă, până când se formează o pastă omogenă de consistenţa îngheţatei. Se consumă imediat, cu linguriţ, fără grabă, cu înghiţituri mici, amestecându-se bine cu saliva din gură.
Consumul oului crud cu merişoare este indicat să se facă o dată pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol, pentru a profita din plin de virtuţile lui binefăcătoare Poate fi considerat un mic dejun sănătos şi delicios. Este indicat să se consume pe termen lung, dar sunt binevenite pentru sănătate şi curele mai scurte de 10 sau 30 de zile.
Din considerente de siguranţă alimentară, oul crud cu merişoare este recomandat doar adulţilor. Deoarece oul crud este un produs de origine animală, la fel ca laptele sau carnea, este recomandabil să se cunoască sursa de provenienţă a acestuia şi să se păstreze o igienă riguroasă la prepararea şi servirea mesei.
Georgiana Căucean – consilier nutriţie
ALIMENTE GERIATRICE
Tel. 0729668108
e-mail: info@alimente-geriatrice.ro