După stabilirea diagnosticului, bolnavii afectați de această maladie severă aud de la medicii lor că diabetul zaharat tip 2 este fără vindecare. În viziunea medicilor, diabetul se poate ține sub control, dacă se respectă o medicație alopată, cu preparate farmaceutice, care se iau pe cale orală sau, în cazuri mai grave, prin administrarea de insulină injectabilă. Din păcate, nu se pune accent suficient pe adoptatea unei dietei specifice, pe desfășurarea unei activități fizice susținute și pe controlul stresului. Diabetul tip 2 adoră comoditatea și ignoranța, își întinde silențios tentaculele la toate organele și, în pofida surplusului de medicamente, sapă adânc la temelia calității vieții… Nu vă lăsăți, totuși, copleșiți de acest tablou pesimist, pentru că vă dau o veste bună: diabetul tip 2 poate fi vindecat!
O echipă de cercetători de la Universitatea Newcastle din Marea Britanie, condusă de dr. Roy Taylor, a obținut remisia diabetului tip 2 prin aplicarea unei diete hipocalorice (600-800 calorii/zi), pe o perioadă de 8 săptămâni. Totul a pornit de la o observație colaterală, făcută în chirurgia bariatrică. S-a constatat că bolnavii afectați de obezitate morbidă și de diabet tip 2 au slăbit semnificativ și au scăpat definitiv de diabetul tip 2, în urma montării unui inel gastric. Evident, chirurgia bariatrică nu e o soluție viabilă pentru toți bolnavii de diabet tip 2. Ideea genială a doctorului Roy Taylor a fost să reproducă efectelor chirurgiei bariatrice, fără a se apela însă la operație.
Prin cercetări ample și detaliate, s-a demostrat că bolnavii de diabet tip 2 au, în general, pancreasul și ficatul învelitie într-un strat consistent de grăsime, care nu permite funcționarea lor corectă. ,,Dobândirea’’ acestei grăsimi nesănătoase se realizează în timp, prin exces alimentar, sedentarism și prin expunere îndelungată la stres. Primul organ afectat de grăsime este ficatul, care nu mai răspunde corect la insulină și produce prea multă glucoză. Excesul de grăsime din ficat este transmis pancreasului, ale cărui celule, sufocate de grăsime, nu mai sunt capabile să producă insulina necesară cantităților mari de glucoză eliberate în sânge.
Aplicând timp de 8 săptămâni dieta hipocalorică, cu doar 600-800 de calorii pe zi, această grăsime nesănătoasă dispare. Celulele pancreasului și ficatului se regenerează treptat, insulina este produsă în cantități suficiete, iar rezistența la insulină este redusă la minim. Totul se întâmplă că urmare a șocului hipocaloric generat de dietă. Caloriile ingerate trebuie să provină preponderent din alimente vegetale integrale, cu un conținut ridict de enzime, vitamine, minerale și fitonutrienți. Administrarea hranei se face în porții mici, exact ca în cazul persoanelor obeze care au implantat un inel gastric. Respectând această dietă, în 8 săptămâni se slăbește destul de mult. Studiile de cercetare menționează că participanții la dieta hipocalorică au slăbit în medie cca 15 kg. Surprinzător este faptul că niciunul dintre participanți nu s-a plâns că este chinuit de foame. Programul include și exerciții fizice, care stimulează metabolismul, tonifică organismul și contribuie semnificativ la remisia diabetului tip 2. Aproape 90% din bolnavii care au urmat dieta hipocalorică și programul de execitii fizice, s-au bucurat de remisia diabetului tip 2, eliminând toate medicamentele pentru controlul glicemiei.
Succesul cercetărilor, pe tema remisiei diabetului tip 2, desfășurate la Universitatea Newcastle, a sensibilizat pozitiv autoritățile medicale din Marea Britanie. Pentru anul 2020, în Anglia și în Scoția s-au finanțat programe naționale de gestionare a diabetului tip 2, bazate pe protocolul medical al dr. Taylor (numit și protocolul Newcastle), la care vor participa mii de bolnavi.
Sfatul meu, pentru bolnavii de diabet tip 2 din România, care doresc să aplice dieta hipocalorică, conform protocolului Newcastle, este să se adreseze unei clinici de specialitate și să parcurgă etapele dietei sub îndrumare și supraveghere medicală.
Liber la pâine, cartofi, orez și paste
Nu vă grăbiți să treceți direct la fapte, înainte de a citi condițiile pe care trebuie să le respectați pentru a vă bucura de aceste alimente tentante! Pâinea, cartofii, orezul și pastele făinoase se află pe lista alimentelor restrictive pentru diabetici. Ele conțin carbohidrați simpli, hidrosolubili, în special amidon, care provoacă o creștere bruscă a glicemiei. Aceasta este urmată de o secreție mare de insulină, care, la rândul ei, generează depozite de grăsime. În plus, se declanșează foamea nestavilită și consumul excesiv de alimente, toate cu implicații devastatoare în evoluția diabetului. Cum putem face, totuși, ca aceste alimente să fie consumate, fară consecințe nedorite?
Răspunsul este dat de mai multe studii științifice de cercetare a căror sinteză este cuprinsă într-un articol pulbicat în Nutrition Bulletin, din 5 ianuarie, 2017. Secretul constă în transformarea amidonului simplu în amidon rezistent prin răcirea pronunțată a alimentelor după prepararea termică. Amidonul rezistent, obținut din amidon simplu, prin răcirea pâinii, cartofilor, orezului și pastelor făinoase, deține o structură particulară, care nu permite descompunerea lui în zaharuri simple și nici absorția în intestinul subțire. El se comportă ca o fibră alimentară (nu poate fi digerat de enzimele salivare, digestive și pancreatice) și ajunge intact în intestinul gros, unde face deliciul bacteriilor probiotice, care-l transformă în acizi grași cu lanț scurt. Cercetătorii arată că amidonul rezistent are multiple efecte benefice asupra bolnavului diabetic: generează sațietate, conduce la diminuarea semnificativă a rezistenței la insulină, contribuie la pierderea excesului ponderal și îmbunătățește imunitatea.
Nutriționiștii au încercat să clarifice, condițiile specifice de preparare pentru fiecare aliment în parte, astfel încât să se obțină cantitatea maximă de amidon rezistent.
Pâinea integrală se feliază și se pune în congelator, unde se ține cel puțin 12 ore. Când vrem s-o folosim la masă, luăm două felii de pâine din congelator și le punem în prăjitorul de pâine. După prăjirea moderată, pâinea se poate consuma. Prin această metodă simplă de preparare, în pâine se formează amidon rezistent, care este favorabil dietei bolnavilor de diabet și persoanelor care doresc să slăbească. Specialiștii spun că prin congelarea pâinii, indicele glicemic al acesteia scade cu 40-50%.
Cartofii se spală bine și se fierb în coajă. După fierbere, se răcesc și apoi se pun în frigider, la o temperatura de cca 4o C , unde se țin minim 12 ore. Prin expunerea la temperaturi scăzute, o parte însemnată din amidonul simplu din cartofi se transformă în amidon rezistent, cu implicații în scăderea indicelui glicemic cu 30-40 %. După răcirea în frigider, cartofii se pot reîncalzi ușor pentru a fi consumați în mod agreabil. Știm cu toții că reputația cartofului a fost afectată negativ, din cauza prăjirii și asocierii cu grăsimi animale și vegetale nesănătoase. În realitate, cartoful este un aliment valoros și poate fi consumat de către persoanele care suferă de diabet, dacă se răcește după fierbere și dacă este asociat cu alimente sănătoase (salate de crudități, pătrunjel, ceapă, usturoi, suc de lămâie, oțet de mere, chefir, puțin ulei de măsline extravirgin etc.). Eu recomand consumul cartofului integral, împreună cu coaja, deoarece în coajă sunt concentrate peste 90% din substanțele binefăcătoare din cartof.
Orezul poate fi consumat, de asemenea prin fierbere și răcire. Cercetătorii chinezi au demonstrat, prin cercetări făcute în anul 2015, că orezul fiert și apoi răcit în frigider la 4o C, timp de 24 de ore, a avut de 2,5 ori mai mult amidon rezistent decât orezul proaspăt gătit. Consumul comparativ al orezului proaspăt fiert și al orezului răcit în frigider timp de 24 de ore, de către 15 persoane, urmat de măsurarea glicemiei, a scos în evidență un răspuns glcemic mult mai scăzut în cazul orezului fiert și apoi răcit. În mod evident, după răcire, orezul se reîncălzește moderat, pentru a fi consumat cu plăcere. Eu recomand folosirea orezului Basmati, deoarece are din start un indice glicemic mult mai mic decât orezul alb, obișnuit.
Pastele făinoase urmează același procedeu pentru îmbogățire în amidon rezistent: se fierb, conform rețetei, se răcesc și apoi se pun în frigider, la o temperatură de cca 4o C , unde se țin minim 12 ore. Când se scot din frigider, pentru a fi consumate, se scufundă 30 secunde în apă clocotită, iar apoi se strecoară. Un studiu de cercetare, efectuat asupra pastelor preparate astfel, a constatat că amidonul rezistent a crescut de la 41%, la 88%. În același timp s-a observat că după consumul unei porții de paste răcite și reîncălzite, creșterea glicemiei a fost cu 50% mai mică.
În concluzie, consumul de alimente bogate în amidon rezistent este benefic pentru bolnavii de diabet tip 2. Știu însă că modul de gătire și asociere a alimentelor diferă extrem de mult de la o casă la altă. Lucrul cel mai practic pe care îl puteți face este să va măsurați zilnic glicemia, înainte de micul dejun. Va fi un prilej de a constata ce efect au avut alimentele și activitatea fizică din ziua precedentă asupra glicemiei. Astfel, vă puteți îmbunătăți în mod continuu stilul de viață, în scopul menținerii diabetului tip 2 sub control riguros.
Pulberi din plante cu efect antidiabetic
Tendința actuală în medicina holistică este să se intervină la cauzele diabetului, prin adoptarea unei diete adecvate din punct de vedere cantitativ și calitativ, prin activitate fizică susținută și prin controlul stresului. Plantele medicinale cu virtuți antidiabetice fac și ele parte din această tendință, iar cele propuse de noi sunt transformate, printr-o tehnologie inovativă, în pulberi mineralizate, care își păstrează proprietățile și nu se oxidează în timp. Bolnavii de diabet tip 2 pot să aleagă, funcție de stadiul afecțiunii, pelinul negru și salvia, pentru un efect hipoglicemiant imediat, afinele și merișoarele pentru repararea daunelor produse de diabet sau topinamburul, pentru a intervenii la cauzele subtile ale diabetului.
Pelin negru (Artemisiae vulgaris herba)
Sute de specii din genul Artemisia sunt utilizate pe scară largă în medicina tradițională din întreaga lume, pentru activitatea lor antidiabetică. Noi ne-am oprit la pelinul negru, deoarece are un conținut ridicat de compuși fenolici și flavonoidici, determină o acțiune antioxidantă remarcabilă și este lipsit de toxicitate în dozele recomandate.
Jurnalul Ancient science of life (aprilie-iunie, 2017) face sinteza a 14 studii de cercetare privind activitatea antidiabetică a speciilor de pelin. Datele privind glicemia, obținute în urma acestor studii revizuite în mod critic, indică fară dubiu că pelinul produce efecte hipoglicemiante semnificative la animalele diabetice. Efectul hipoglicemic dat de pelin a fost comparabil cu cel al medicamentelor hipoglicemice obișnuite.
Complexul fitochimic din pelinul negru, inhibă declanșarea și evoluția diabetului tip 2. Din experienţa noastră rezultă că, după ingestia unei linguriţe de pulbere mineralizată de pelin negru, are loc o scădere reală a nivelului de glucoză din sânge. Efectul poate să dureze 5-8 ore, funcţie de cazul concret al bolii. Tratamentul în formă continuă se stabileşte prin ajustarea frecvenţei administrării dozelor de pelin negru, în funcţie de rezultatele obţinute prin monitorizarea glicemiei. Rezultatul antidiabetic specific, exercitat de pulberea mineralizată de pelin negru, s-ar putea datora unei acţiuni extrapancreatice, cum ar fi scăderea peptidelor diabetogene. În general, curele cu pulberea mineralizată de pelin negru durează 14 de zile, cu 10 zile de pauză, după care se pot relua. În pauza de 10 zile, recomandăm administrarea pulberii mineralizate de salvie. Personal, sunt fascinată de efectele rapide și multiple ale pulberii de pelin negru asupra sănătății. În afară de acțiunea antidiabetică, pelinul negru este: apărător redutabil al sănătăţii ficatului, vermifug foarte puternic şi cu spectru larg, stimulator digestiv, emenagog, stomahic, laxativ, antiinflamator al tubului gastro-intestinal, antihipertensiv, antitumoral eficient, regulator al ciclului menstrual, imunostimulator, antimicrobian, antiviral, antiastenic, anticelulitic, diuretic, detoxifiant, febrifug şi tonic cerebral remarcabil.
Salvie (Salviae herba)
Cercetorii de la Universitatea de Științe Medicale din Iran au publicat în anul 2013 un studiu în Journal of Renal Injury Prevention, în care au descris rezultatele obținute folosind salvia pentru tratarea pacienților diagnosticați cu diabet zaharat tip 2. Experimentele au durat timp de trei luni. Concluzia studiului este că prin folosirea salviei, nivelul glicemiei și colesterolul au scăzut semnificativ la pacienții tratați, în comparație cu grupul de control.
Un alt studiu științific, publicat în 2018, în jurnalul științific PeerJ, de cercetătorii din Marea Britanie și Tunisia, arată că salvia officinalis îmbunătățește sensibilitatea la insulină, inhibă lipogeneza în adipocite și reduce inflamațiile, fiind similară, că efect, cu medicamentul antidiabetic numit rosiglitazona, dar fără cortegiul de efecte negative ale acestuia.
Pentru ținerea glicemiei sub control, pulberea mineralizată de salvie se ia de trei ori pe zi, câte o linguriţă, înainte cu 15 minute de mesele principale. E recomandabil să se ţină sub limbă circa 10 minute, amestecându-se bine cu saliva din gură, după care se înghite cu apă. Doza se ajustează, în funcție de efectele obținute asupra glicemiei.
Afine sălbatice (Myrtilli fructus)
Deși au un renume incontestabil în tratarea diabetului tip 2, afinele sălbatice nu manifestă o acțiune rapidă și directă asupra scăderii glicemiei, așa cum se întâmplă în cazul pelinului negru sau în cazul salviei. Pe termen lung însă, acțiunea afinelor se dovedește extrem de valoroasă, deoarece afinele previn sau repară daunele produse de diabet asupra ochilor, rinichilor, nervilor, inimii, vaselor de sânge și creierului. Antocianozidele din afine influenţează benefic enzimele esenţiale implicate în metabolism, favorizând regenerarea celulară. Pe de altă parte, se știe că mirtilina din afine stimulează funcția pancreatica, iar glucochinina reduce ușor, dar sigur, nivelul glicemiei din sânge. În plus, compușii antioxidanți din afine au o acțiune benefică și asupra ficatului sufocat de diabet. Tratamentul cu afine împotriva diabetului este conceput pe termen lung (minim 6 luni), recomandându-se câte o linguriță plină de trei ori pe zi, înaintea meselor principale.
Merișoare de munte (Vitis idaeae fructus)
Numite și afine roșii, merișoarele de munte se aseamănă mult cu afinele în ceea ce privește acțiunea antidiabetică. Efectul lor asupra scăderii glicemiei este moderat și se realizează pe termen lung. Un studiu canadian, realizat în anul 2014, arată că merișoarele de munte ajută la normalizarea glicemiei și la diminuarea steatozei hepatice la șoarecii diabetici, fără a afecta în mod semnificativ aportul alimentar sau greutatea corporală. Pe de altă parte cercetătorii de la Universitatea Lund din Suedia consideră că merișoarele de munte, adăugate în dieta zilnică, au efecte benefice asupra bolnavului diabetic: diminuează ușor glicemia, stabilizează insulina și contribuie la slăbit. De mare importantă este însă acțiunea lor puternică de protejare a organismului afectat de diabet: mențin sănătatea tractului urinar și a tubului digestiv, previn instalarea cancerului (de sân, colon, prostată și plămâni), protejează inima, preîntâmpină problemele dentare, îmbunătățesc capacitatea mentală și fortifică sistemul imunitar. Se recomandă câte o linguriță plină de pulbere mineralizată de merișoare, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale.
Topinambur (Helianthi tuberosi tuber)
Tuberculii de topinambur sunt un aliment prebiotic valoros, cu un conținut ridicat de fructo-oligozaharide, care nu se absorb la nivelul intestinului subțire și ajung în colon, unde devin hrană pentru bacteriile probiotice. Proliferarea bacteriilor probiotice aduce beneficii însemnate pentru organism: îmbuntăteste digestia, inhibă invazia bacteriilor patogene, reface mucoasa intestinală, modulează sistemul imunitar și acționează împotriva tumorilor maligne. Acțiunea antidiabetică a topinamburului este consemnată de mai multe studii efectuate în Danemarca, Coreea de Sud, Japonia și Polonia. În aceste studii se arată că topinamburul îmbunătățește toleranța la glucoză, reduce ușor nivelul glucozei plasmatice, inhibă acumularea de grăsime și glicogen în ficat și pancreas, contribuind la scăderea colesterolului și trigliceridelor din sânge. Am constatat că topinamburul intervine și acționează puternic asupra cauzei principale care generează diabetul: acumularea de grăsime nesănătoasă la nivelul ficatului și pancreasului. Pulberea mineralizată de topinambur se ia pe termen lung, câte două lingurițe pline, înainte cu 15 minute de mesele principale.
Georgiana Căucean – consilier nutriţie
ALIMENTE GERIATRICE – SRL.
POIANA HOREA
Tel. 0729668108 ;
E-mail: info@alimente-geriatrice.ro;
www.alimente-geriatrice.ro
(Articol publicat in Revista Formula AS nr. 1415 (17) / 30 apr. – 7 mai 2020)
Romanian