Navigatie

Categorii produse

Îngroparea parţială 

Îngroparea parţială este o tehnică de vindecare şi, implicit, de întinerire folosită în satul Poiana Horea din Munţii Apuseni de cel puţin un secol. Deşi lumea modernă a ultimilor ani consideră această practică demodată, fiind demnă doar de poveştile bătrânilor, noi o considerăm funcţională şi capabilă de a revigora organismul afectat de boli şi chinuit de bătrâneţe. Ea nu se adresează doar persoanelor în vârstă, ci şi tinerilor, prin fortificarea organismului şi redobândirea unei imunităţi de invidiat.

În vechime, moţii din Poiana Horea practicau îngroparea parţială în special pentru anihilarea mușcăturii de viperă, pentru boli reumatice, pentru boli de plămâni, pentru boli de ficat şi de rinichi, pentru dureri şi ameţeli de cap, precum şi pentru boli atribuite unor blesteme sau legături oculte.

Tehnica de vindecare şi întinerire prin îngropare parţială se aplică numai în lunile fără „R”, adică: mai, iunie, iulie şi august. Îngroparea în pământ se face până la genunchi sau până la brâu, în poziţie verticală. Se alege un loc cu pământ curat, fără pietre şi se face o groapă cu o adâncime corespunzătoare părţii din corp care urmează să se ingroape. Prielnice sunt ingropările parţiale pe timp frumos, înainte de masă, în jurul orei 11 şi după masă, în jurul orei 16. Dacă respectăm tradiţia populară a acestei practici, persoana care se îngroapă parţial trebuie expusă cu faţa la Răsărit şi trebuie să spună în gând, cu implicare sufletească profundă şi cu credinţă sinceră în puterea vindecătoare a Domnului, o rugăciune versificată:

„Dumnezeul meu cel sfânt,

Nu mă pogorî-n mormânt

Ci mă vindecă-n pământ.

Varsă boală mea-n ţărână,                                                                                                          

Nici un pic să nu rămână,                                                                                                                 

Când va trece o săptămână”.

Durata minimă pentru o şedinţa de îngropare parţială este de minimum o oră şi trebuie repetată cel puţin şapte zile consecutiv. Această procedură, aducătoare de sănătate şi tinereţe, nu era urmată decât de oamenii motivaţi serios, deoarece protagoniştii erau luaţi peste picior de către cei care treceau prin preajma: „Ce faci, te obişnuiesti cu pământul, înainte să mori? Oare n-ar trebui să chemăm popa, să te îngropăm creştineşte? Cu cât ai plătit groparul?” etc. De multe ori, aceste spirite de glumă, specifice moţilor, îi descurajau pe cei care şi-ar fi dorit să aplice această terapie.

Putem să va confirmăm şi noi, din proprie experienţă, că după ce ieşi din groapă, te simţi atât de uşor şi îţi pătrunde în inimă o bucurie atât de intensă, încât îţi vine să zbori.

Oare de ce se întâmplă acest fenomen miraculos?

În ultimii ani, specialiştii naturopaţi au explicat efectele benefice deosebite ale contactului direct cu pământul prin transferul intens a unor electroni liberi din pământ în corpul uman. Se presupune că aceşti electroni liberi sunt antioxidanţi puternici, capabili să neutralizeze radicalii liberi care apar în număr mare la persoanele bolnave, indiferent de vârstă. Să nu uităm că gerontologii consideră că numărul radicalilor liberi din organismul uman determină gradul de îmbătrânire. Prin contactul direct cu pământul, electronii negativi din pământ migrează în ţesuturile organismului, unde întâlnesc radicali liberi cu sarcina pozitivă, pe care-i anulează. Astfel, în organism se instalează starea de bine, definită de sănătate şi tinereţe.

 

Înapoi